Intri. 
Ușa se închide în urma ta ca un acord minor, lăsând în suflet un ecou de metal răcoros. Aerul e un velur  îmbibat cu mirosuri care nu se mai pot deosebi: un vârf de terbenină tăiat amestecat  cu mandarină, abur de ceai negru amestecat cu scoarta de stejar, ceară topită și lemn de santal.
Aici, timpul plutește, se impleteste cu raze solare, se lipește de pereți ca un caprifoi inflorit.

Și apoi, culorile….
Sunt ființe vii. Un albastru cobalt cântă o baladă rece, adâncă, ca un fluviu sub pământ. Un roșu carmin arde pe retina ta cu un foc tăcut, iar galbenul sofran rasuna ca un clopoțel de alamă. Culorile se aud, se gusta. Pictura e partitură, iar ochii tăi sunt instrumente.

Pe masă, lutul moale se împletește cu fire de mătase purpurie. Degetele  plutesc deasupra, modelând un vas ce pare a fi extras din visul unui melc. Apoi,  transformi sârma de alamă în note vizuale — spirale ce sună ca un clarinet  în surdină. Arome de lemn de trandafir și ceară de albine se amestecă cu parfumul uleiurilor esențiale turnate în fiole mici, sticlă pe sticlă, ca niște acorduri de bas continuu.

În centru, un înger  țese. 
Firele sunt sunete și lumină. Țese o pânză ce vibrează sub degete, un țesut din reflexe și umbre, din ecouri de flaut și șoapte de mătase. Când se mișcă, aerul se recrează — un val de ozon și vanilie, un freamăt de aripi de fluturi.

Aici, niciun simț nu trăiește singur. 
Pictura e muzică. Ceramica e parfum. Țesătura e poezie tăcută. Artele nu se îmbină — se imbrățișează, se topesc una într-alta ca metalele într-un aliaj sacru. Fiecare creație e o orbită senzorială, un punct în care lumea vibrează și își arată fața  ascunsă: cea a unui univers simțit, trăit sau adormit.
Ai  o fântână cu buze de mătase.
Fiecare picătură e o amintire încapsulată eliberată. 

Pleci. 
Pielea ta păstrează ecoul culorilor , o partitură simtită .
În urechi îți sună ecoul unui albastru adânc.
Pe buze, gustul unui roșu cald.
Și știi că ai intrat în arhiva de mătase a subconștientului  ,  într-un corp viu — un organism ce respiră prin pori de pământ, lemn și piatră, un loc unde arta se trăiește.
Ai fost munte , acum ești cheia ce deschide  subconștientul.